Un gând

Ah! Ce chinuitoare e luna în seara asta! Se chinuie să nu pleznească între ramele reci de lemn ale sticlei, împingându-se spre mine. Parcă m-ar apuca de gluga gândului, de călcăi şi de coastă, să mă atârne de vreunul din copacii goi. Tristă e seara asta, iubite. Mi se pare că ţi-ai aprins ţigara la geamul meu, şi mucul ei îmi chinuie tocurile de lemn şi face încheieturile casei să dârdâie de frică. Astral iubit!