Eminescu,teiul a albit.Lacrimile taleîngheaţă în drum spre pământ?Că de-o săptămânătot cad cristaline,şi albe ploide fulgi,amintindu-şi de tinesau tu, amintindu-ţi de noiTeiul e alb,semn că darul tău a fost primitde fiecare ramură.Dar noi?Cum păstrăm legătura cu tine,prin revelarea naturii,prin tăcerea noastră?De la tine am învăţatcă atunci cândtrupul e învăluitde tăcere,vorbeşte sufletul   read more

acum când scriu despre Dumnezeudouă forţe nevăzute se luptă cu minesimt capul tot mai greuşi că ar trebui s-o las pe mâine.când scriu că Dumnezeu e bun şi miloscă el îmi dă totul şi mă păzeşte,stiloul îmi cade pe josşi sângele mi se răceşte.simt cum cel rău se împotriveşte,căci mâinile îmi tremură spasmotic,cerneala, parcă se topeşteluminile se-aprind haotic!ceva mă îndeamnă să scriudeşi, e-ntuneric afarăam toate şansele să rămân viu,ori să fiu găsit mort în cămară.în noaptea asta neagră m-am decis,voi scrie despre Dumnezeul veşnic!să-l văd pe Diavolul ucisîn mână cu un sfeşnicde ce l   read more

alt Crăciun umple inimi cu paceşi preschimbă necazu-n fericirefără aceste momente, ce ne-am face?suntem fiinţe ce avem nevoie de iubire.Împodobeşte, mamă, bradul verdeşi cântă-ne colinde de Craciundarpe zăpadă umbra ţi se pierdeşi-n loc de colinde lacrimi se pun.mamă, ai uitat să ne-nveţi să-mpodobim,şi-n loc de beteală, am pus rochia tane adunăm lângă brad şi vorbim,că alta era viaţa, de ne spuneai că vei pleca.în loc de bomboane, am pus struguridin cei culeşi de pe al tău mormânt deşi în via noastră ară pluguri,noi nu trăim doar cu pământ.împodobeşte, mamă, bradul verdecu lacrimi căzute din   read more

iată că au trecut 20 de aniam visat că vom fi liberică vom avea mai mulţi bani.am visat că vom avea copii care se vor bucura de libertatedar, cei care am rămas viitrăim altă realitate.cu toţii ne doream o schimbareşi pentru asta am ieşit în stradăînsă acum tot sufletul ne doarecă cei ce au murit nu pot să vadă.poate e timpul pentru o nouă revoltănu merită sânge pământul albitne aşteptăm la o neagră recoltă,dar vom primi ce am sădit.   read more

aceeaşi durere de cap te doboarăşi patul se pare atât de rigid,din cer, nici îngerii nu mai coboarăsă stingă lumânarea unui morbid.aceeaşi maşină un tânăr zdrobeşte şi-l lasă pe viaţă uitat într-un căminşoferul e liber, nu se vorbeştetoţi tac şi zic: Amin!acelaşi judecător îţi aruncă sentinţacondamnat pe viaţă, e-o alternativăşi oricât de mare ţi-e credinţatot pluteşti ca lemnul în derivă.acelaşi doctor te opereazădin banii cerşiţi la metrou,iar dacă rana sângereazăprimeşti un bisturiu cadou.acelaşi popor, cu-aceleaşi probleme,răbdăm pe pământ sau răbdăm sub pământ,dacă de Dumnezeu cineva se mai   read more

Nopţile adânci de iarnă,tot mai negre, tot mai mariau îmbogăţit Pământul,cu mii de lilieci hoinari.Sug sângele celor rămaşi afarăşi trupurile rămân secătuite,peste oraş se lasă iarăşi seară,şi străzile sunt iarăşi bântuite.Închideţi uşile cu lacăte de fier!şi nu lăsaţi pe nimeni să pătrundă!-deşi la uşă oameni pier, în fiece secundăŞi nu deschideţi uşa nimanuică liliecii vor intra pe dată,vom bate-n scânduri ultimul cuisă ştim că uşa e încuiată.Nopţile adânci, scăldate-n sângetot mai negre, tot mai lungiGerul singuratic stă şi plângepe zăpadă, fierbinţile dungi.   read more

dacă aş fi ştiut că ploaia va şterge urmele talede pe pământul recemi-aş fi întins mâinile spre cerşi-aş fi cuprins norii la pieptsă absorb şi ultima picăturădacă ştiam că vântul îmi va furaultima filă din caiet,unde aveam trecută adresa tami-aş fi ascuns caietulîn locul cel mai sigurdeparte de vânt şi ploidacă şi numai dacă aş fi anticipat plecarea ta în altă lumeastăzi aş fi avut un alt nume   read more

paşii tăi se depărteazălumea-mi pare o adâncă noaptesălciile lăcrimeazăadunând potop de şoapte.lumea-mi pare o adâncă noapteiar momentele frumoase stau în ceaţădintre ani de patimi şi de faptemi-a rămas un fir de viaţă.sălciile lăcrimeazăiar o bancă stă pustie-n parcinima îmi sângereazăcu stropi fierbinţi, remarcadunând potop de şoapteîn jurul camerei albastree poate ultima noaptecând voi mai privi la astre.adunând potop de şoapte sălciile lăcrimeazălumea-mi pare o adâncă noaptepaşii tăi se depărtează   read more

ştiu că noaptea te va lua în braţeşi-ţi va răscoli firele de păriar singurătatea rece ne va învelicu fire de apă, ţesute în taină.stropii ce cad din secundă-n secundăte vor săruta parcă tot mai umedşi   read more

m-am rătăcit pe strada tadupă lungi căutări şi regretese-apropiase noaptea greaşi frigul îmi spunea secrete.m-am ghemuit lângă poarta-ţi imensăşi-am aşteptat să vină dimineaţadar   read more