Gandurile drumetului

Da, orizontul e nesfarsit; si in nesfarsirea lui ascunde clipe, oameni cu miscari lente si fara sunet, drumuri. Ecouri si puzderia de paie a neimplinirii. Si iata-ma umbland chiar pe linia orizontului, calcand chiar pe muchia ei, pe coarda ei subtire care uneori, rece si ascutita, imi perforeaza talpile picioarelor. Si daca as striga: “Sunt chiar pe linie!”, nu ar crede nimeni. Asta ar fi numai inceputul nebuniei mele.Aici, ziua ma impinge cand apare nemiloasa, ca o perdea apretata si tare, o tabla textila ridicandu-se din interiorul liniei. Si se intinde in sus pana cand se termina, apasata