Da, orizontul e nesfarsit; si in nesfarsirea lui ascunde clipe, oameni cu miscari lente si fara sunet, drumuri. Ecouri si puzderia de paie a neimplinirii. Si iata-ma umbland chiar pe linia orizontului, calcand chiar pe muchia ei, pe coarda ei subtire care uneori, rece si ascutita, imi perforeaza talpile picioarelor. Si daca as striga: “Sunt chiar pe linie!”, nu ar crede nimeni. Asta ar fi numai inceputul nebuniei mele.Aici, ziua ma impinge cand apare nemiloasa, ca o perdea apretata si tare, o tabla textila ridicandu-se din interiorul liniei. Si se intinde in sus pana cand se termina, apasata   read more

Ah! Ce chinuitoare e luna în seara asta! Se chinuie să nu pleznească între ramele reci de lemn ale sticlei, împingându-se spre mine. Parcă m-ar apuca de gluga gândului, de călcăi şi de coastă, să mă atârne de vreunul din copacii goi. Tristă e seara asta, iubite. Mi se pare că ţi-ai aprins ţigara la geamul meu, şi mucul ei îmi chinuie tocurile de lemn şi face încheieturile casei să dârdâie de frică. Astral iubit!   read more

Şi mǎcar de ar fi sfârşitul… Dar abia acum încep sǎ vǎd începutul: ei, adunaţi toţi în jurul meu, de parcǎ aş fi cu-adevǎrat important abia acum, acum când nici mǎcar nu mai sunt cu ei. Pe mulţi nu i-am vǎzut ani de zile. Pe ei, cei ce îşi gǎsesc în sunetul vocii care mǎ coboara în groapǎ o alinare sau un fior uman, un ultim fior uman pe care li-l pot percepe eu.Alţii dau în gropi toatǎ viaţa fǎrǎ sǎ ştie. Şi mor, mor încet, aşa cum am murit eu. Moarte bruscǎ? Nu, nu existǎ. Totul e lent, atât de lent şi de lung şi de chinuitor… Ani de zile, zeci   read more

Mǎ tem de întinderea cerului, aşa cum mǎ tem de strângerea lui în ochii tǎi. Aşa cum mǎ tem de revarsarea lui înapoi în ape şi de stoarcerea lui sub pernele de aer pe care cine ştie ce înger cǎzut a adormit. Mǎ tem de încreţirea cerului şi de strǎpungerea lui, de rǎmânerea sub o piele subţire, albastrǎ, fǎrǎ orizont şi punct de atracţie. Mǎ tem de burta de nori pe care, grotesc, şio leagǎnǎ când într-o parte, când în cealaltǎ a pamântului, şi de fulgerele nebune strânse în buzunar. Mǎ tem de nopţile de mai în care cerul se coloreazǎ atât de intens   read more

Lasa vântul sǎ batǎ în frunze aşa cum se loveşte un câine de gardul transparent. Sǎ se zbatǎ şi sǎ se înfioare la fiecare palǎ pe care singur şi-o atribuie – ce ne pasǎ nouǎ?Şi ploaia, da, ploaia însǎşi sǎ încerce sǎ pǎtrundǎ în casǎ şi sǎ se dezbrace toatǎ în nuditatea stropilor de apǎ. Foaia subţire de sticlǎ îi taie furia şi tresaltǎ sub smulgerea ei. Nouǎ nu ne pasǎ.E cald aici, e bine. Şi mâinile tale îmi mângâie chipul, şi ochii tǎi mi se preling dulce pe gât, pe umeri, pe coate. Ah, dulce îmbrǎţişare şi dulce luminǎ! Aburii respiraţiei   read more

(nu se înţelege nimic din textul acesta dacǎ nu se urmǎreşte linia epicǎ a seriei. Too bad, so sad… ) -       Ecou! -       Ecou, ecou, ecou! -       Mǎ aude cineva?   read more

sau Toamna îndrǎgostitǎ de ea însǎşi E frumoasǎ. Se opreşte în parc, şi lasǎ soarele târziu, de septembrie, sǎ îi gaseascǎ pleoapele uşor colorate şi obrajii copţi în timpul verii. Stǎ şi nu vrea sǎ mai plece. Aş ţine-o aici pe vecie, îmbrǎţişând-o şi legându-i pǎrul roşu în surcele; împletind din el un coş în care sǎ-mi scutur de pe umeri primele frunze atât de greu smulse din copacii încǎ verzi. Şi mulţimea de pistrui de pe faţǎ i-aş ordona-o în ordine alfabeticǎ, începând de la cel cu marginile cele mai difuze, pâna la cel mai clar conturat   read more

Circulaţi! Circulaţi! Nu e nimic de vazut aici. Desigur, stǎ pe drum omul care noteazǎ pe tǎbliţa inimii ceea ce vede, ceea ce crede, ceea ce iubeşte, ce iartǎ sau nu. Dar nu vǎ opriţi. Ce sens ar avea? pustiu şi e întuneric, şi planeta asta nu se mai saturǎ de întunecimile ei. Profitǎ de noapte şi invocǎ noaptea în fiecare zi. Dar pânǎ şi întunericul e trecǎtor. Da, lǎsaţi omul cu tǎbliţa lui, omul care învaţǎ sǎ scrie, în mijlocul drumului. Lǎsaţi-l în noaptea de care nu se teme. Tǎiaţi-I orizontul cu umbrele voastre şi credeţi-l trecut de mult. Poate   read more

Daca place cuiva desenul de mai jos i-l daruiesc.   read more

  read more